Podcast
Episodul 2 - Săptămâna 7 - 13 martie
Ascultă acum pe Spotify, Soundcloud, Apple Podcasts sau Google Podcasts
Bun găsit la episodul al doilea al podcastului Rock Story. Un podcast cu povești știute sau neștiute despre artiști, despre albume sau evenimente care au marcat lumea muzicală. O dată pe săptămână avem aici cele mai mari superstaruri rock, iar tu ai bilet VIP în rândul din față! Sunt Geo Iordache și am să fiu gazda ta la Rock Story.
Astăzi am să-ți povestesc despre ce s-a întâmplat de-a lungul anilor în muzica rock între 7 și 13 martie. Și o să afli cum a găsit U2 numele albumului Joshua Tree, cu cine s-a măritat baterista lui Lenny Kravitz și ce înțeleg americanii din expresia Losing My Religion.
Începem cu data de 7 martie 1987, când single-ul Fight For Your Right To Party al celor de la Beastie Boys ajunge pe locul 7 în Billboard Hot 100, cea mai înaltă poziție pentru acest single. E una din cele mai cunoscute piese Beastie Boys și a fost inclusă în lista Rock N Roll Hall of Fame a celor 500 de piese care au format Rock n roll-ul.
Pe 8 martie 1973, Paul McCartney pledează vinovat în fața acuzațiilor de a fi cultivat plante de marijuana în grădina casei sale de vacanță din Scoția. McCartney susține că un fan i-a dat niște semințe, iar el le-a plantat în grădină, neștiind ce va crește din ele. În final, e amendat cu 240 de lire sterline.
Tot pe 8 martie, și tot în 1973, însă peste ocean, în Statele Unite, Ron McKernan, vocalistul de la The Grateful Dead, moare după o hemoragie la stomac și insuficiență a ficatului cauzate de alcool. Spre deosebire de ceilalți membri ai trupei și de mare parte din muzicienii de la vremea respectivă. McKernan nu consuma droguri psihedelice, dar era un băutor înrăit de whisky. A murit la 27 de ani, intrând în clubul select în care erau deja Janis Joplin și Jim Morrison.
Pe 9 martie 1970, la clubul Roundhouse din cartierul londonez Camden Town concertează pentru prima dată o trupă care se numise până atunci Earth și care tocmai își schimbase numele în Black Sabbath. Membrii trupei descoperiseră că în Anglia mai există o trupă numită Earth, și pentru că Ozzy Osbourne și Geezer Butler tocmai văzuseră un film intitulat Black Sabbath, au zis: Așa să-i rămână numele!
Tot pe 9 martie, dar în 1987 este lansat Joshua Tree al trupei U2, un album de referință, considerat atât de critici cât și de fani unul dintre cele mai bune albume ale tuturor timpurilor.
E un album care conține trei dintre cele mai cunoscute piese U2 – With Or Without You, I Still Havent Found What Im Looking For și Where The Streets Have No Name, toate trei lansate și ca single. Joshua Tree a dominat topurile din peste 20 de țări, a fost distins cu 2 Grammy-uri pentru albumul anului, respectiv cea mai bună prestație rock a unei trupe și a schimbat statutul U2 de la eroi la superstaruri rock.
Tematic, albumul juxtapune antipatia către administrația Reagan și politica sa cu fascinația membrilor trupei pentru Statele Unite, spațiile sale vaste, libertățile și idealurile americane. Bono spunea că începusă să vadă două Americi – cea mitică și cea reală. De aici și numele inițial, de lucru al albumului – The Two Americas. Pentru că în anii precedenți concertaseră destul de mult în America, membrii trupei au fost inspirați de geografia țării. De aceea, deșertul, ploaia, praful și apa sunt folosite ca motive lirice care apar pe tot parcursul albumului. Toate piesele sunt compuse de U2, iar versurile îi aparțin integral lui Bono.
Acesta spunea că anul precedent, 1986, fusese pentru el un an incredibil de prost și asta s-a refelectat în versurile pieselor. Căsnicia sa era sub presiune, pentru că Bono încerca să împace cumva dorința sa de libertate, de turnee și de noi experiențe cu responsabilitățile domestice, de familie. De aici a ieșit piesa With Or Without You. În plus, trupa era criticată de mass media irlandeză pentru implicarea în spectacolul Self Aid, iar asistentul personal al lui Bono murise într-un accident de motocicletă. Într-un interviu, Bono spunea: De aceea, deșertul american m-a atras ca imagine. Anul acela a fost un adevărat deșert pentru noi.
Câteva cuvinte și despre numele și coperta albumului- la finalul lui decembrie 1986, membrii trupei au plecat împreună cu fotograful olandez Andrej Corbijn în deșertul Mojave din Statele Unite, pentru a face câteva poze pentru coperta de album. Căutau un cadru unde deșerul să întâlnească civilizația. După prima zi cu ședințe foto, Corbijn le-a spus despre Yucca, numită de americani Joshua Tree, o plantă de deșert foarte rezistentă și cu forme ciudate și a sugerat folosirea ei pe copertă. Bono a fost foarte încântat să descopere și semnificații religioase – pionierii mormoni au numit planta după numele profetului Joshua, pentru că ramurile plantei le aminteau de mâinile lui Joshua, ridicate în rugăciune. A doua zi dimineață, Bono a hotărât că albumul se va numi Joshua Tree.
A fost primul album lansat simultan pe compact disc, vinil și casetă audio. Island Records, casa de discuri a spus că la vremea respectivă, lansarea a fost cel mai mare efort de merchandising făcut vreodată în industria muzicală. Joshua Tree a fost certificat cu platină la doar 48 de ore de la lansare și cu 25 de milioane de exemplare, este astăzi printre cele mai bine vândute albume ale tuturor timpurilor...
Rămânem pe data de 9 martie, dar în 1993, când Lenny Kravitz lansează cel de al treilea său album, Are You Gonna Go My Way, de pe care extrage apoi single-ul cu același nume, o piesă plină de energie, cu un riff exploziv, parcă rupt din spectacolele lui Jimi Hendrix.
Deși au trecut de atunci aproape 30 de ani, Are You Gonna Go My Way este până în ziua de azi considerată ca fiind piesa semnătură a lui Kravitz.
Dacă sunteți suficient de în vârstă ca să vă aduceți aminte clipul piesei ăsteia, o să amintiți cu siguranță de tipa cu ochelari de soare care bate cu energie în tobele alea. O cheamă Cindy Blackman și cu toate că nu a participat la înregistrarea originală a piesei, a fost timp de 18 ani baterista de turneu a lui Kravitz. Asta până în 2010, când l-a cunoscut pe Carlos Santana, care a luat-o în trupa lui și care a cerut-o de soție pe scenă, în timpul unui concert din Illinois. De atunci, o cheamă Cindy Blackman Santana.
Tot pe 9 martie și tot în 1993 Sting își lansează cel de al 4-lea album de studio - Ten Summoners Tales. Numele albumului este un joc de cuvinte, pentru că numele de familie al lui Sting este Sumner.
Ten Summoners Tales este considerat una din cele mai bune realizări ale lui Sting, fiind nominalizat la 6 categorii ale premiilor Grammy și câștigând 3 dintre acestea. Din păcate, nu a fost ales albumul anului – să ne amintim că era 1993, când Whitney Houston lansa I Will Always Love You. Oricum, de pe album au fost lansate nici mai mult nici mai puțin decât 6 single-uri, dintre care Its Probably Me, Fields Of Gold și Shape of My Heart...
Suntem pe 11 martie 1981, când Eric Clapton, suferind de ulcer perforat, cu hemoragie, este internat de urgență în spitalul din Saint Paul, Minnesotta, iar turneul de 60 de spectacole din Statele Unite este anulat. Clapton rămâne internat pentru o lună, Tot pe 11 martie, însă 4 ani mai târziu, Clapton lansează cel de al nouălea său album de studio – Behind The Sun. Este prima colaborare a lui Eric Clapton cu Phil Collins, care e producător pentru 8 din cele 11 piese ale albumului și chiar bate la tobe pe o parte din ele. Pe parcursul înregistrării acestui album, Clapton se desparte de soția sa, Patti Boyd, cea pentru care scrisese piesa Layla cu 14 ani în urmă. Albumul nu este printre cele mai bune ale lui Clapton, (în paranteză fie spus, criticii l-au văzut ca o încercare de a urma trendurile pieței) însă marchează revenirea solo-urilor sale de chitară, după zece ani în care se concentrase mai mult pe compoziție și pe interpretarea vocală.
Pe 11 martie 1996, Paul McCartney, George Harrison și Ringo Starr refuză o ofertă de 225 milioane de dolari pentru un turneu de comeback Beatles.
12 martie 1991 este data la care REM crește de la poziția de trupă cult al rockului alternativ la cea de supergrup rock internațional. Pentru că atunci s-a lansat Out Of Time, al 7-lea lor album de studio, care conținea o piesă legendară – Losing My Religion.
Out of Time fost distins cu 3 premii Grammy – unul pentru albumul de rock alternativ al anului și 2 pentru single-ul Losing My Religion și s-a vândut în peste 22 de milioane de exemplare.
Losing My Religion a fost o piesă atipică pentru REM. Rifful piesei și refrenul au fost compuse de chitaristul trupei, Peter Buck, care își cumpărase o mandolină și încerca să se deprindă cumva cu acest instrument nou pentru el. Buck spune că într-o zi se uita la televizor și zdrăngănea la mandolină când a simțit că ceva se leagă. A și înregistrat încercările, iar a doua zi, ascultându-le cu atenție, a descoperit pe lângă multe minute de zdrăngăneală rifful care va deveni Losing My Religion.
Piesa a câștigat atenție pe MTV și VH1 și datorită videoclipului interesant – poate vă aduceți aminte de Michael Stipe, încă având păr pe cap și umblând de colo-colo printr-o cameră goală. Încă un amănunt interesant despre piesă – Michael Stipe a spus în repetate rânduri că mesajul piesei este despre o dragoste neîmpărtășită, nicidecum despre religie. În sudul Statelor Unite, expresia losing my religion înseamnă a-ți pierde cumpătul, a ajunge la capătul răbdării.
Acest episod din Rock Story se încheie aici. Dacă îți place podcastul, dă-i un comment sau un rating acolo unde asculți, și spune și prietenilor. Găsești Rock Story și pe Facebook, unde ai linkuri către toate episoadele și postări zilnice despre alte povești din rock. Dacă îți este mai ușor să citești decât să asculți, găsești episoadele în format scris pe rockstory.ro
Ascultă acum pe Spotify, Soundcloud, Apple Podcasts sau pe Google Podcasts
Sunt Geo Iordache și ne auzim săptămâna viitoare, când am să-ți povestesc cum a compus Eddie Van Halen piesa Jump, cum a intrat un avion în autocarul în care dormea Ozzy Osborne și cum a ieșit la pensie basistul Bill Wyman de la Rolling Stones.
S-a întâmplat în ziua asta
1 martie 1971
Trupa Queen devine completă prin venirea basistului John Deacon.
Ceilalți membri ai trupei spuneau că au fost impresionați de talentul său muzical, de atitudinea modestă și de cunoștințele sale în electronică (Deacon era absolvent de electronică la Kings College). De-a lungul anilor, Deacon a compus câteva piese de top 10, cum ar fi Another One Bites The Dust sau I Want To Break Free.
După moartea lui Freddie Mercury, John Deacon a mai cântat sporadic cu ceilalți membri Queen, iar după 1997 s-a retras complet din industria muzicală. Totuși, Deacon păstrează legătura cu foștii săi colegi pe subiecte financiare, fiind încă implicat în afacerile legate de numele Queen.
2 martie 1991
Piesa All Right Now este relansată la 21 de ani de la apariție și ajunge surprinzător pe locul 2 în topurile britanice.
Potrivit bateristului trupei Free, piesa a fost compusă de basistul Andy Fraser, după un concert. Aplauzele se stinseseră înainte ca trupa să părăsească scena, așa că băieții și-au dat seama că au nevoie de o piesă beton cu care să închidă fiecare spectacol. Andy Fraser a început să fredoneze ceva încă de pe scări, până să ajungă în cabină. Acolo a început să măzgălească ceva pe o hârtie, și ajutat și de vocalistul Paul Rodgers, a avut piesa gata în zece minute.
Se născuse o legendă, o piesă de referință a rockului clasic.
3 martie 1986
Metallica lansează Master Of Puppets, al treilea său album de studio.
În pregătirea albumului, Lars Ulrich a luat lecții de baterie, iar Kirk Hammett a studiat cu Joe Satriani pentru a-și îmbunătăți tehnica. Rezultatele au fost mai mult decât excepționale - Master Of Puppets a devenit primul album de thrash metal distins cu platină și a redefinit în general curentul heavy metal.
După succesul Master Of Puppets, Metallica a început să umple stadioane, să fie headline la festivaluri și să apară în mod constant la MTV. Putem spune că MoP a smuls Metallica din underground și a pus-o în vârful muntelui heavy metal.
4 martie 1966
John Lennon provoacă o mare agitație după ce ziarul londonez Evening Standard publică un interviu cu el în care spunea:
„Creștinismul va dispărea. Va scădea ca importanță și va dispărea. Nu trebuie să argumentez. Am dreptate și se va dovedi asta. Suntem mai populari decât Isus acum”.
Mii de discuri ale Beatles au fost sparte la mitinguri în masă, iar unele posturi de radio au renunțat complet să le mai difuzeze melodiile. Lennon își va cere mai târziu scuze, explicând că ceea ce a vrut să spună a fost „după modul în care publicul țipă isteric la concertele Beatles, ai crede că suntem mai populari decât Isus Hristos”.
Scuzele lui John au fost în cele din urmă acceptate de radiouri și de opinia publică, iar timpul a șters părerile negative create de declarațiile sale.