Săptămâna 28 februarie - 6 martie  28 februarie 2022

Episodul 1 - Săptămâna 28 febr - 6 mar

Ascultă acum pe Spotify, Soundcloud, Apple Podcasts sau pe Google Podcasts

Bun găsit, iubitorule de muzică în general și iubitorule de rock în special. Ești printre norocoșii care ascultă primul episod al Rock Story - un podcast săptămânal care te poartă prin muzica rock de-a lungul anilor. Prin muzică, dar mai ales prin poveștile neștiute legate de artiști, de albume și de evenimente care au marcat lumea muzicală. Sunt Geo Iordache și am să fiu gazda ta la Rock Story!

Astăzi am să-ți povestesc despre ce s-a întâmplat de-a lungul anilor în muzica rock între 28 februarie și 6 martie. Am să-ți spun povestea improvizației care a ajuns celebră pe unul din albumele Pink Floyd. O să afli de ce Stairway to Heaven nu s-a lansat niciodată ca single și de ce the king of rock Elvis nu a concertat niciodată în afara continentului nord american.

• Pe 28 februarie 2019, un raport al Recording Industry Association of America arată o creștere de 8% a vânzărilor de viniluri, la o sumă de 419 milioane de dolari, în timp ce veniturile din CD-uri scad cu 34 de procente, ajungând la 698 milioane de dolari. Este pentru prima oară după 1986 când vânzările de CD-uri scad sub un miliard de dolari. Așa cum știm, video killed the radio star, iar streamingul și mp3-urile au îngropat CD-urile.

• Pe 29 februarie 1968 are loc cea de a 10-a ediție a premiilor Grammy și pentru prima dată în istorie, un LP de muzică rock câștigă titlul de Albumul Anului – e vorba de Sgt Peppers Lonely Hearts Club Band, The Beatles. Până în 2018, Sgt Pepper rămăsese cel mai bine vândut album de studio în Marea Britanie.

• 1 martie 1971 – trupa Queen devine completă prin venirea basistului John Deacon.

Tot pe pe 1 martie, în 1973 este lansat unul din cele mai iubite și bine vândute albume ale tuturor timpurilor – e vorba de Dark Side of The Moon al trupei Pink Floyd. Un album care rezistă trecerii timpului și care deține și astăzi recordul de prezență în topul Billboard 200, la mare distanță de orice alt competitor.

Dark Side of The Moon a fost înregistrat la studiourile Abbey Road din Londra, împreună cu inginerul de sunet Alan Parsons, un profesionist cu mare experiență, care lucrase cu Beatles la albumele Abbey Road și Let It Be (același Alan Parson care peste ani va deveni cunoscut cu trupa Alan Parsons Project). Revenind la Dark Side of The Moon, - acesta a fost gândit ca un album concept, care explorează teme cum ar fi conflictul, lăcomia, moartea sau nebunia.

Probabil că la fel de cunoscută precum piesele de pe album este și coperta acestuia, care reprezintă o prismă de sticlă ce refractă o rază de lumină, descompunând-o în culori. Pink Floyd angajase aceeași echipă de designeri cu care mai lucrase la cele 2 albume precedente, însă de data asta au cerut un design isteț și elegant, la alt nivel față de ce avuseseră până atunci. Echipa de design le-a prezentat 7 propuneri, însă aceasta a fost votată în unanimitate de membrii trupei. În ziua de azi e una din cele mai legendare coperți de album, fiind recunoscută chiar și de către cei cărora nu le-a plăcut fizica la școală.

S-a povestit mult despre Dark Side of The Moon, așa că nu o să insistăm pe album în general. Vom spune însă povestea uneia din piese, și anume The Great Gig in The Sky. Piesa a fost compusă de Richard Wright și inițial era doar instrumentală, însă membrii trupei simțeau că lipsește ceva. Au încercat diverse efecte, voci care să citească pasaje din biblie, însă ceva nu suna bine. Cu două săptămâni înainte de încheierea înregistrărilor, au hotărât să încerce cu o voce feminină care să cânte ceva tânguitor peste notele de pian, iar inginerul de sunet Alan Parsons le-a propus-o pe Clare Torry, o interpretă de 25 de ani, care mai lucrase la Abbey Road ca backing vocal pentru diverse sesiuni. În ziua înregistrării, Clare a ajuns la studio și a ascultat piesa, însă niciunul din membrii trupei nu știa ce vrea de la ea și ce să-i ceară să facă, așa că i-au spus să improvizeze.

Clare Torry: Am început să cânt Ooh -aah, baby baby, yeah, yeah, yeah, dar mi-au spus nu, nu, nu – nu vrem cuvinte. Și atunci m-am gândit că ar fi bine să-mi imaginez că sunt un instrument, iar asta mi-a dat direcția. L-am rugat pe Alan să dea drumul la înregistrare, pentru că de obicei prima încercare e cea mai spontană. Am mai tras apoi încă o dată și asta a fost. Am încasat cele 30 de lire, care era tariful standard pentru o oră de sesiune la studio și am plecat. Mulțumesc, la revedere. Eram convinsă că înregistrarea aia nu va vedea niciodată lumina zilei, pentru că nu mi-au spus nimic – nici Bravo, nici Groaznic, nimic. Am crezut că nu le plăcuse.

Astăzi știm însă că The Great Gig in The Sky este una din cele mai iubite piese de pe Dark Side Of The Moon, iar asta și datorită vocii lui Clare Torry. Povestea însă nu se termină aici. În 2004, Clare Torry a dat în judecată trupa Pink Floyd și casa de discuri EMI, cerând drepturi de autor alături de Richard Wright pentru piesa The Great Gig In The Sky. Înainte de înfățișarea la proces, părțile au ajuns la o înțelegere în afara tribunalului, pentru o sumă necunoscută. Ceea ce știm însă cu siguranță este că pe toate edițiile albumului din 2005 încoace, Clare Torry apare alături de Richard Wright drept compozitor al piesei.

• Pe 2 martie 1983 Philips și Sony lansează pe piață un nou mediu audio, denumit Compact Disc, care poate conține până la 1 oră de muzică. În mai puțin de 10 ani, cd-ul ia locul casetelor audio care dominau piața și devine suportul principal pentru toate lansările de albume.

• Pe 3 martie 1986 Metallica lansează Master of Puppets, cel de al treilea lor album și ultimul cu basistul Cliff Burton, care moare într-un accident de autocar în timpul turneului de promovare a albumului

• Pe 3 martie 1972, glam rockerul britanic Gary Glitter își face debutul cu albumul intitulat Glitter, iar piesa cu cel mai mare succes este Rock and Roll. 34 de ani mai târziu, în 2006, tot pe 3 martie, Gary Glitter, în vârstă la acea vreme de 61 de ani este condamnat la 3 ani de închisoare în Vietnam, după ce juriul îl găsește vinovat de abuz sexual asupra a două fetițe, de 11 și 12 ani, abuz petrecut la casa sa din stațiunea Vung Tau, din sudul Vietnamului.

• Pe 5 martie 1982, John Belushi este găsit mort într-o cameră a hotelului Chateau Marmont de pe Sunset Boulevard din Hollywood. Cauza morții este declarată ca fiind o supradoză de droguri. Belushi avusese mare succes împreună cu Dan Aykroyd sub numele Blues Brothers, lansând o comedie muzicală și două albume, din care primul, Briefcase Full of Blues a ajuns no 1 în Billboard 200.

• Pe 5 martie 1971 în sala de spectacole Ulster Hall din Belfast, Irlanda de Nord se aud pentru prima dată live acordurile legendarei piese Stairway to Heaven a trupei Led Zeppelin. Oficial, piesa a fost lansată pe album, în noiembrie 71, iar trupa nu a autorizat niciodată lansarea și vânzarea Stairway to Heaven ca single, tocmai pentru a încuraja fanii să cumpere tot albumul. Într-un interviu, Jimmy Page a spus despre piesă – Știam că e una din cele mai bune de pe album, dar n-am crezut niciodată că va deveni aproape un imn al muzicii rock.

• Pe 6 martie 2021, se stinge din viață la 94 de ani Lou Ottens, inginerul olandez căruia i se datorează inventarea casetei audio. Ottens și echipa sa au dezvoltat primul casetofon portabil pe vremea când lucrau pentru Philips și au prezentat prima casetă audio la târgul de electronice Berlin Radio Show din 1963. Deși imediat au apărut imitații ale competitorilor, designul lui ottens s-a impus, devenind standatrdul în industrie. De atunci, se etimează că aproximativ 100 de miliarde de casete au fost vândute în întreaga lume. 20 de ani mai târziu, Ottens a avut un rol cheie în dezvoltarea de către asocierea Philips- Sony a compact discului, care a fost lansat pe piață în martie 1983.

Înapoi la muzica rock, tot pe 6 martie, însă în 1973 când eșuează negocierile pentru o serie de concerte ale lui Elvis Presley în Marea Britanie. Organizatorilor din UK li s-a spus că Elvis are un turneu american și câteva angajamente pentru filme la Hollywood, însă adevărul era altul. Managerul lui Elvis, încă de la începutul carierei sale, a fost Tom Parker. Acesta este cel care l-a descoperit și l-a lansat pe Elvis, iar în timp, îi devenise foarte apropiat, fiindu-i ca un tată. Toate deciziile legate de cariera artistului treceau pe la Colonel, așa cum îi plăcea să i se spună. Colonel Tom Parker. Acesta avea însă un secret – deși susținea că e cetățean american, el se născuse în Olanda, sub numele Andreas Cornelis van Kuijk și emigrase ilegal în Statele Unite în 1929. Nu avea pașaport american și îi era teamă că ar putea fi deportat odată ce ar depune o cerere în acest sens.

De aceea, Tom Parker nu a părăsit niciodată teritoriul nord american. Tot de aceea, Elvis nu a concertat niciodată în afara Statelor Unite, cu excepția a 3 spectacole susținute în Canada în 1957, pe vremea când la intrarea din US nu era nevoie de pașaport. Desigur, oferte au existat, unele chiar foarte tentante, de exemplu în 1974, când lui Elvis i s-a oferit un contract de 1 milion de dolari (o suma record la acea vreme) pentru o serie de concerte în Australia. De fiecare dată, colonelul îi spunea lui Elvis că nu există săli de spectacol suficient de mari pentru genul lui de concert.

Apropiații artistului spun că mai exista un motiv pentru care Tom Parker nu voia concerte în străinătate: Colonelul avea un contract foarte neobișnuit cu Elvis, prin care primea mai mult de jumătate din câștigurile artistului. În Statele Unite, Parker avea o influență mare în lumea muzicală și putea să controleze informațiile, însă îi era teamă că în străinătate, datorită agenților sau managerilor cu care Elvis ar fi putut intra în contact, acesta ar fi aflat despre procentul dezechilibrat al câștigurilor managerului său. Și uite așa, Elvis a rămas pentru totdeauna în Statele Unite, singura sa ieșire de pe continent fiind pe timpul serviciului militar din Germania, de la finalul anilor 50.

Rock Story se încheie aici. Dacă îți place podcastul, dă-i un comment sau un rating acolo unde asculți, și spune și prietenilor. Găsești Rock Story și pe Facebook, unde ai linkuri către toate episoadele și postări zilnice despre alte povești din rock. Dacă îți este mai ușor să citești decât să asculți, găsești episoadele în format scris pe rockstory.ro

Ne poți asculta și pe Spotify, Soundcloud,pe Apple Podcasts sau pe Google podcasts

Sunt Geo Iordache și ne auzim săptămâna viitoare, când o să afli cum a găsit U2 numele albumului Joshua Tree, cu cine s-a măritat baterista lui Lenny Kravitz și ce înțeleg americanii prin expresia Losing My Religion.

anchor.fm