Episodul 18 - Jerry Lee Lewis  07 noiembrie 2022

Episodul 18 - Jerry Lee Lewis

Ascultă acum pe Soundcloud, Apple Podcasts, Google Podcasts sau Spotify

JERRY LEE LEWIS a fost fiul risipitor al rock & roll-ului. A fost un superstar de la mijlocul și până la sfârșitul anilor 50. La fel de mare ca Elvis, cu a cărui carieră și viață s-a intersectat. Apoi a căzut din grațiile publicului, s-a dus spre country, a avut succes în teatru, iar în viața personală a făcut toate prostiile imaginabile. S-a întors către rock & roll, pentru că Jerry Lee era un artist încăpățânat. A continuat să înregistreze muzică și a traversat America dintr-o parte în alta și înapoi cu mașina, cântând pentru cei care îl iubeau. Aceștia au văzut în el un artist fără egal. Iar cei care nu îl iubeau aveau motive întemeiate pentru asta.

Lewis a murit pe 28 octombrie 2022 în casa sa din comitatul DeSoto, Mississippi, în vârstă de 87 de ani.

A făcut lucruri groaznice, în mod repetat, de-a lungul deceniilor. S-a căsătorit cu o fată de 13 ani, Myra Gale Brown, care mai târziu a spus că a fost „supusă tuturor tipurilor de abuz fizic și mental imaginabil”. Și-a împușcat basistul, a fost un soț adulter în serie, a abuzat de droguri, de alcool și de câteva dintre cele șapte soții ale sale - și asta este doar o listă parțială cu faptele lui Jerry Lee. Sunt Geo Iordache, iar acesta este episodul 18 al podcastului Rock Story.

”Rock & roll-ul este o muzică rea și corupătoare”, spunea cândva Jerry Lee Lewis, care a fost crescut într-o familie profund religioasă din Louisiana.

Pentru a cânta acea muzică, el a abandonat multe speranțe și convingeri, trăind și vorbind ca un om care și-a pierdut sufletul. În 1957, Lewis a înregistrat două hituri imense ale rock & rollului - „Whole Lot of Shakin’ Going On” și „Great Balls of Fire”. La sesiunea pentru aceasta din urmă, Lewis i-a spus lui Sam Phillips – proprietarul Memphis’ Sun Records, unde înregistra Lewis – că datorită muzicii pe care o cânta, „muzică lumească... rock & roll”, s-a rupt de Dumnezeu. „Am diavolul în mine!” a strigat el. (conversația se află în cartea scrisă în 1975 de Greil Marcus - Mystery Train: Images of America in Rock ‘n’ Roll Music.)

Lewis se simțea oarecum vinovat, însă nu plănuia să renunțe la rock & roll.

Atitudinea lui era: „Dacă mă duc în iad, iau și publicul cu mine”. Pentru spiritul ăsta, unii l-ar fi numit rebel pe Jerry Lee Lewis, însă admiratorii lui l-au numit pur și simplu The Killer. Lewis a trăit în mod extrem îndrăzneala sexuală și impulsivă a rock & roll-ului. Pentru această distincție – precum și pentru profunzimea uimitoare a talentului său – unii cronicari rock & roll l-au considerat probabil artistul simbolic al epocii sale: mai nereprimat decât Elvis Presley, mai exagerat decât Chuck Berry, mai insolent decât Little Richard. Și mult mai predispus la încurcături decât toți ceilalți.

În mai 1958 – în vârful carierei, despre care unii credeau că o putea depăși pe cea a lui Elvis – a plecat într-un turneu de 37 de concerte în Marea Britanie. Când a aterizat pe aeroportul Heathrow, un reporter de la Daily Mail a observat că în grupul lui Lewis era o fată tânără, un copil. "Tu cine eşti?" a întrebat reporterul. „Sunt Myra”, a răspuns fata. „Soția lui Jerry.” Reporterul a tresărit. „Și câți ani are Myra?” l-a întrebat pe Lewis. — Cincisprezece, a răspuns acesta, cu un rânjet. A crezut că e o vârstă suficient de matură pentru a înlătura orice îngrijorare pe care ar fi putut să o aibă publicul, dar nu a fost așa. La 15 ani, Myra era mai tânără decât vârsta de consimțământ în UK. Presa britanică a reacționat cu indignare. L-a numit pe Lewis un „prădător de copii”.

Lucrurile s-au înrăutățit și mai mult când au apărut noi informații din Statele Unite: Myra avea de fapt 13, nu 15 ani. Lewis, care avea 22 de ani la acea vreme, mințise despre vârsta ei pentru ca nunta să aibă loc și nu divorțase încă de a doua lui soție în momentul s-a căsătorit cu Myra. Pentru ca lucrurile să fie și mai nasoale, presa a mai aflat că Myra era verișoara lui Jerry Lee. Ziarele au cerut boicotarea concertelor sale. În Anglia, Lewis s-a trezit cântând în cluburi și teatre pentru un public mai mic decât se aștepta, iar dintre cei care au participat, unii l-au huiduit și i-au aruncat insulte.

La câteva zile după începerea turneului, Lewis l-a anulat.

El și Myra au zburat înapoi în Statele Unite, unde se așteptau la un tratament mai prietenos. Dar când au aterizat la New York, primirea a fost la fel de proastă. Jerry Lee părea să nu înțeleagă gravitatea acțiunilor sale. „Hei, m-am căsătorit cu ea, care-i problema?” a spus el unui reporter. Potrivit cărții Jerry Lee Lewis: Lost and Found, scrisă de Joe Bonomo, el a spus mai târziu: „Eram un puștan de 21 de ani și nu știam de capul meu. Eram doar niște copii îndrăgostiți la acea vreme. Începusem să vând mai multe discuri decât Elvis. El fusese luat în armată și eu eram pe val, dar erau mulți oameni cu minte îngustă, care credeau că eu corup tineretul.”

După acest scandal, totul s-a schimbat pentru Jerry Lee.

Onorariul său de concert a scăzut de la 10.000 de dolari la 250 de dolari pe spectacol. Ziarele au încetat să-l mai promoveze, radiourile au încetat să-i mai cânte piesele. A încercat să se căsătorească cu Myra a doua oară pentru a îndrepta lucrurile în ochii publicului și a scris o scrisoare deschisă în Billboard. Toate fără niciun rezultat. Myra i s-a alăturat în turneele sale din SUA, călătorind cu el în mașină, ajungând adesea în locuri unde nu se făcuse nicio promovare. Nimeni nu știa că Jerry Lee Lewis va veni în oraș și poate că puțini erau interesați.

La începutul anilor 1960, a mers la Smash Records, o subsidiară a Mercury.

Casa de discuri spera, în 1964, că are un hit sigur care să-l pună din nou pe primul loc, „I’m on Fire”. În schimb, cântecul a fost ca o parodie a pieselor mai vechi ale lui Jerry Lee, însă o parodie care nu era deloc amuzantă. Abia a intrat în Top 100. Mai mult decât atât, în momentul în care Lewis încerca să-și refacă numele în rock & rollul din America, Beatles începuseră să exploreze cu succes muzica în care Jerry Lee, Chuck Berry, Elvis și Little Richard fuseseră pionieri, creând noi stiluri, deschizând noi dimensiuni și zguduind rock &rollul într-un mod fără precedent.

Lewis nu prea se potrivea în acea lume nouă, dar putea fi totuși un interpret uimitor de rock & roll în spectacole live; și a dovedit-o pe un album live înregistrat la Star-Club, locul din Hamburg, Germania, unde Beatles făcuseră câteva spectacole legendare în 1962. Într-unul dintre cele mai proaste momente ale carierei, Jerry Lee Lewis a făcut cele mai uluitoare spectacole ale vieții sale. Striga, mârâia, chiuia, bătea cu pantoful în pian; el și trupa erau un vulcan care exploda prin cântece precum „Great Balls of Fire”, „Long Tall Sally”, „Whole Lotta Shakin’ Going On” sau „Good Golly, Miss Molly”.

Viața personală a lui Jerry Lee era la fel de încurcată precum cariera.

În 1959, el și Myra avuseseră primul lor copil, Steven Lewis. În Duminica Paștelui, 1962, Jerry Lee plecase în Minnesota pentru un spectacol. Myra îl dusese pe Steven la biserică pentru prima dată. Înapoi acasă, Steven era fericit, mâncând bomboane și jeleu. Myra l-a scăpat din vedere pentru câteva momente și deodată nu l-a mai văzut prin casă. A fugit afară, strigându-l îngrijorată. L-a găsit pe Steven cu fața în jos, înecat în piscină. Jerry Lee a primit vestea și s-a întors acasă. A spus mai târziu: „Moartea lui Steven m-a pus în genunchi, dar n-o să mă vezi plângând, ci continuând. Am acceptat-o. Ce poți face decât să accepți? Să trăiești cu ideea. Nu i-am cerut socoteală lui Dumnezeu.” Trebuia să plece în Anglia peste câteva zile - prima sa călătorie acolo de când cu scandalul căsătoriei. A anulat concertele. În biografia sa autorizată din 2014, Jerry Lee Lewis: His Own Story scrisă de Rick Bragg, acesta scria: „Stând lângă acel mormânt mic, Jerry știa că muzica era singurul lucru care îl putea salva.”

Până la sfârșitul anilor 1960, a trăit o viață ca o pedeapsă pe drum, între concerte. Bea și lua pastile în mod constant, și călătorea în permanență, dormind doar câteva ore pe noapte. Era pur și simplu un mod de a fi alături de muzicieni cu care putea petrece. Femeilor cu care se întâlnea le părea un tip rănit, vulnerabil și uneori, se culcau cu el din simpatie pentru drama sa.

Lucrurile mergeau prost în căsnicie. Myra știa că o înșeală și i-a spus că îl va părăsi. La rândul său, el a acuzat-o că ea este cea infidelă. Putea fi nemilos și abuziv. În cartea ei din 1982 despre căsătoria cu Lewis, Great Balls of Fire, ea a scris despre soțul ei că o chinuia, spunându-i: „Dumnezeu te-a pedepsit. Ți-a luat fiul de lângă tine.”

În 1970, Myra a cerut divorțul pe motiv de adulter și abuz.

În Great Balls of Fire, Myra a povestit despre o noapte spre sfârșitul căsniciei, când Jerry a venit acasă și a trezit-o, vrând să facă sex. Ea a refuzat și văzând că el insistă, s-a urcat în mașina ei, dar Jerry fugit imediat după ea, aruncând cu pietre. A urmărit-o cu mașina lui și a forțat-o să iasă de pe șosea. Întorși acasă, i-a spus Myrei: „Dacă mă mai părăsești vreodată, o să-ți arunc acid în față”, apoi a sărutat-o.

Altă dată, potrivit cărții Great Balls of Fire, a apărut pe neașteptate la 3 dimineața, când trebuia să fie plecat din oraș și s-a plâns că nu-l așteaptă mâncarea caldă pe aragaz. Și-a făcut un sandviș, apoi a venit în dormitor și, a susținut ea, a lovit-o în cap. Când ea a încercat să scape, a apucat-o de antebrațe și a bătut-o cu propriile ei mâini. I-a spus fiicei lor de șapte ani, Phoebe, care era martoră la toate acestea: „Uite, Phoebe, mama ta a înnebunit. Se lovește singură în față.” În altă noapte, când ea îi aruncase pastilele în toaletă de teamă că se va sinucide, el s-a înfuriat și a trântit-o la podea. A plecat la un club de noapte, apoi a sunat acasă la 3 dimineața. Myra a spus că a scos un pistol din noptieră, și l-a pus la tâmplă și i-a spus lui Jerry Lee că se omoară. El i-a răspuns: „Ține receptorul aproape, să aud împușcătura”.

În cele din urmă, când ea a înaintat actele de divorț, el a implorat-o să mai aibă răbdare, dar ea a refuzat. În 2016, Myra Lewis a scris o a doua carte, The Spark That Survived. „După divorțul meu”, spunea ea pentru L.A. Times, „a trebuit să merg la un psihiatru pentru că mă gândeam că am luat-o razna. Nu poți trece printr-o viață ca asta și să fii bine. Credeam că sunt nebună.’ Dar niciunul dintre psihiatri nu mi-a spus că sunt nebună. Mi-au spus: „Ești bine. Ești bine.” Dar nu m-am simțit niciodată bine... Vedeți, Myra nu a supraviețuit acelei căsnicii. Fetița aceea care eram cândva, a murit.” Partea bună, spune ea, este că nu l-am mai văzut pe Jerry Lee de atunci. El nu mai face parte din viața mea, care este plăcută și calmă acum.”

Totuși, cumva, viața i-a dat a doua șansă lui Jerry Lee, deși în niște moduri neașteptate. Un muzician country l-a întrebat dacă l-a interesa să vină la Nashvillle pentru a înregistra o melodie. Nu era ușor să-i convingi compozitorii country să scrie pentru cineva pe care îl considerau un pianist nebun din rock & roll, dar în cele din urmă Jerry primit o piesă, „Another Place Another Time”, și a simțit de la început că e aproape de sufletul lui. A cântat-o, iar apoi a așteptat să vadă ce iese din asta.

Cealaltă șansă care i-a venit în cale a fost una foarte puțin probabilă. Jack Good, care producea emisiunea de televiziune Shindig!, a vrut să facă o operă rock cu Othello al lui Shakespeare și avea o singură persoană în minte ca să-l interpreteze pe Iago: Jerry Lee Lewis. „Ești singurul pe care îl cunosc la fel de rău ca el”, a spus Good. A fost o idee inspirată, un rol potrivit pentru Lewis. Iago este unul dintre cele mai formidabile personaje din teatru: viața i-a făcut rău și vrea să le facă și el rău altora. Lewis urma să joace replicile lui Iago așezat la pian, combinând ritmurile blues cu lirismul lui Shakespeare. A acceptat oferta. A mers la Los Angeles, unde avea să fie montat muzicalul, intitulat Catch My Soul. Lui Jerry Lee i-a plăcut să îl joace pe Iago și a știut cum să interpreteze acel rol. Recenziile au fost bune, iar Catch My Soul a fost un succes. Jack Good avea de gând să-l ia pe Broadway, dar Lewis nu a vrut. Voia să redevină Jerry Lee Lewis. Cu piesa „Another Place Another Time”, el a revenit în partea superioară a topurilor. Albumul cu același nume s-a dovedit nu doar printre cele mai bune albume ale sale, ci și printre cele mai bune albume country ale perioadei.

Alături de muzica sa, uneori strălucitoare, moartea, violența și boala au devenit laitmotive ale vieții lui Jerry Lee Lewis. Fiul său dintr-o căsătorie anterioară, Jerry Lee Lewis Jr. voia să cânte în trupa tatălui său și să trăiască ca el, da r nu avea constituția mentală pentru consumul de droguri și viața de turneu. Jerry Lee încerca să-l oprească, dar asta ducea la scandal între cei doi. Junior a murit pe 13 noiembrie 1973. Pe când remorca o mașină cu Jeep-ul său, cârligul s-a desprins, făcând jeep-ul să se răstoarne, și fracturându-i gâtul lui Jr. „Părea că sunt mereu în drum spre cimitir”, spunea Jerry Lee. „La un moment dat, părea că îngrop pe cineva în fiecare săptămână.”

În septembrie 1976, Lewis își sărbătorea cea de-a 41-a aniversare acasă, când Butch Owens, basistul său, a apărut la ușă cu un prieten. Prietenul a vrut să-i arate lui Jerry Lee un pistol de calibrul .35 magnum. Potrivit cărții lui Rick Bragg, Owens i-a dat arma artistului și i-a spus: „Atenție. Are un trăgaci sensibil ca un fir de păr.” Bragg a relatat ce s-a întâmplat în continuare: S-a auzit o bubuitură, iar Jerry Lee a spus candid: „‘S-a descărcat’… „‘M-ai împușcat’, a țipat Owens. „‘Se pare că așa este’, a spus Jerry Lee, prea beat ca să fie îngrijorat. "'De ce?" a întrebat Owens. „Probabil că stăteai în locul nepotrivit”, a spus Jerry Lee. Lewis a fost acuzat de o singură infracțiune: că a tras cu arma în limitele orașului. Owens a supraviețuit – și l-a dat în judecată cu succes pe Jerry Lee pentru 50.000 de dolari.

Pe 23 noiembrie 1976, Lewis avea o altă armă cu el, la 3 dimineața, în timp ce conducea pe bulevardul Elvis Presley din Memphis, în drum spre Graceland. Ceea ce s-a întâmplat în acea noapte nu a putut fi niciodată separat de miturile celor doi bărbați. Elvis și Jerry Lee fuseseră cândva apropiați. Stăteau uneori până târziu la Graceland, discutând. Dar zvonurile spuneau că Elvis devenise un pic invidios când a văzut că Jerry Lee a început să aibă mai multe hituri. S-a îndepărtat. Au existat și niște acuzații directe. Lewis îl numise pe Presley o marionetă a managerului său, colonelul Tom Parker.

În fine, cu o zi înainte de drumul făcut pe bulevardul Elvis Presley, Lewis se rostogolise cu Rolls-Royce-ul în care se afla cu a patra soție, Jaren Pate. Niciunul nu a fost grav rănit în accident, dar Rolls-ul a fost cu daună totală, așa că Jerry Lee și-a cumpărat un Lincoln Continental alb nou-nouț.

A spus că Elvis l-a sunat a doua zi și l-a invitat la Graceland. În acea noapte, Jerry Lee a mers într-un club, s-a îmbătat cu șampanie s-a lăudat unor prieteni cu un revolver de calibru 38. Mai târziu, a tras noua mașină până la intrarea din Graceland - și a lovit porțile cu botul mașinii. „Capota acelui Lincoln era lungă de o milă”, spunea el în cartea lui Rick Bragg. A lovit poarta, apoi a coborât din mașină. „Am venit să-l văd pe Elvis”, a anunțat el. Conform unui martor, Jerry Lee avea pistolul în mână. Lewis a spus mai târziu că revolverul alunecase pur și simplu de pe bord pe podea. A susținut că nu ieșise din mașină cu arma și cu siguranță nu intenționa să-l împuște pe Elvis.

Presley se uita la toate astea de la etaj, pe ecranele circuitului video.

Le-a spus bodyguarzilor să cheme poliția. Ofițerii de poliție l-au găsit pe Lewis țipând și amenințând pe toată lumea. L-au întrebat pe Presley ce vrea să facă. — La pârnaie cu el, a spus Elvis. „A fost un laș”, i-a spus Jerry Lee lui Rick Bragg „Mi-a făcut rău. Asta a făcut.”

Când Lewis nu s-a prezentat la audiere a doua zi, un judecător din Memphis a ordonat să fie arestat din nou, dar s-a răzgândit când a aflat că pianistul era în spital cu un ulcer peptic. Elvis nu a vorbit niciodată despre incident, iar Jerry Lee nu s-a mai văzut niciodată cu el. Elvis avea să moară 9 luni mai târziu. Ulcerul peptic a fost semnul unei probleme mai mari, una recurentă. În 1981, Lewis s-a internat extrem de slăbit într-un spital din Memphis - rezultatul anilor de consum constant de alcool și droguri. A fost internat timp de 93 de zile. În 1984, medicii l-au diagnosticat cu ulcer perforat și i-au tăiat o treime din stomac. I-au spus că are 50% șanse de supraviețuire. A supraviețuit. Jerry Lee Lewis n-avea cum să moară atât de ușor. Însă alții din jurul său mureau.

Pe 8 iunie 1982, căsătoria cu Jaren Pate a luat sfârșit.

Cuplul trebuia să ajungă în instanță în aceeași lună pentru a pune capăt căsniciei. Avuseseră o fiică, Lori Lee Lewis, în 1972, dar Jerry Lee se îndepărtase atât de mamă, cât și de copil. În acea zi de iunie, Jaren făcea plajă la casa unui prieten. Când femeia care deținea casa nu a mai văzut-o, și-a trimis fiul să o caute. A găsit-o plutind în piscină, moartă. „Legistul a decis că moartea ei a fost un accident”, scrie Bragg în cartea sa din 2014. „Jerry Lee nu și-a acceptat niciodată copilul ca fiind al lui și nimeni nu a inițiat vreo procedură legală pentru a-i dovedi paternitatea. Unii oameni cu memorie lungă din Memphis încă îl numesc un caz de abandon, singurul lucru pe care nu-l pot ierta. Dar prietenii lui Jerry Lee ar spune că oricum, mariajul existase doar pe hârtie.”

În anii optzeci, legenda lui Jerry Lee Lewis a suferit o altă lovitură serioasă – deși nu a rezonat prea mult în conștiința publicului. Au apărut niște detalii într-un articol Rolling Stone din martie 1984, „The Strange and Mysterious Death of Mrs. Jerry Lee Lewis”. Scrisă de Ben Cramer, câștigător de premiu Pulitzer, a fost o relatare minuțioasă a căsătoriei de două luni și jumătate a lui Lewis cu cea de-a patra soție, Shawn Michelle Stephens, care a murit la vârsta de 25 de ani pe 24 august 1983, și a ciudatelor semne legate de moartea ei: vânătăi și sânge pe corpul ei, zgârieturi pe antebrațul lui Lewis, mici pete de sânge proaspete în jurul casei lui Lewis din Mississippi și investigațiile superficiale ale poliției și rapoartele legiștilor care au urmat.

„Au fost probleme de la începutul căsătoriei lui Shawn cu legenda rock & roll”, scria Cramer. „‘Ți-e frică de mine?’ a întrebat-o el odată pe sora ei. 'Ar trebui să-ți fie. De ce crezi că mi se spune The Killer? Două luni mai târziu, Shawn era moartă.”

Deși în cele din urmă s-a ajuns la concluzia că Shawn a murit din cauza unei supradoze de metadonă și că nu exista „niciun indiciu de crimă”, Cramer a descoperit multe dovezi trecute cu vederea (și ascunse), inclusiv indicii clare că a existat un fel de luptă în casa lui Lewis în noaptea ăn care fata a murit. Cramer nu l-a acuzat de crimă, dar a susținut cu convingere că toată chestiunea merita o anchetă mai atentă. (Lewis a negat orice implicare în moartea lui Shawn.)

Jerry Lee s-a bucurat multă vreme de reputația sa de haiduc modern, trăind tragedia, violența și scandalul ca pe niște roade ale decăderii sale. Era o imagine destul de romantică, dar din spatele ei se ridică o întrebare tulburătoare: oare fanilor lui Lewis le pasă că s-a căsătorit cu un copil de 13 ani, că și-a brutalizat soțiile sau se întreabă vreun moment dacă el a avut vreun rol în moartea lui Shawn Stephens? Sau toate astea i-au sporit cumva statutul de anti-erou? Într-o oarecare măsură, Lewis – și cei care l-au venerat – au transformat cele mai rele trăsături ale sale într-un fel de legendă întunecată. Într-un brand, chiar: The Killer. Cu toate scandalurile, cu toate greșelile lui îngrozitoare, publicul i-a arătat bunăvoință, poate și pentru că era neobosit. A continuat să facă turnee și spectacole, din 1956 până în 2020. A continuat să înregistreze, lansând peste 40 de albume din 1958 până în 2014. A continuat să se căsătorească: în 1984, un an după moartea lui Shawn Stephens, s-a căsătorit cu Kerrie McCarver; au divorțat în 2005. Ultima sa căsătorie a fost pe 9 martie 2012 cu Judith Lewis, care i-a stat alături până la moartea artistului.

Rock & rollul, mereu dispus să treacă anumite excese cu vederea, l-a acceptat.

A fost în prima serie inclusă în Rock and Roll Hall of Fame, în 1986, alături de Elvis Presley, Chuck Berry, Buddy Holly, Little Richard, Ray Charles și James Brown. Revista Rolling Stone l-a inclus în 2005 pe lista sa de Nemuritori (mai târziu redenumită Cei mai mari 100 de artiști).

Cu toate astea, în viața sa Jerry Lee Lewis n-a fost doar un tip complicat; a fost un om imposibil. Unii artiști nu pot fi decât persoana care visează să fie în acele momente când sunt pe scenă sau în fața camerei. Și, cu toate că uneori se depășesc prin ceea ce creează, s-ar putea să nu depășească durerea, furia sau depresia care le-au alimentat energia creativă. Jerry Lee Lewis știa ce fel de om e atunci când nu făcea muzică, dar asta nu l-a salvat pe el sau pe cei din jur de cele mai rele impulsuri ale sale. În 1977, spunea: „Uite, avem o singură viață de trăit. Știu ce fel de om sunt. Sunt un ticălos care cântă la pian. Dar un ticălos grozav. Și n-am treabă cu nimeni decât dacă îmi iese în cale. Am o latură negativă... și trebuie să o las uneori să iasă la iveală.”

Sunt Geo Iordache, iar acest episod Rock Story se încheie aici. Dacă îți place podcastul, te rog să dai un comment sau un rating acolo unde asculți, și spune și prietenilor. Rock Story este și pe Facebook, unde ai linkuri către toate episoadele și postări despre alte povești din rock. Dacă îți este mai ușor să citești decât să asculți, găsești scriptul episoadelor pe rockstory.ro

facebook.com