Tina Turner - partea II: Tina & Ike

Ascultă acum pe Apple Podcasts, Google Podcasts sau Spotify

Pentru o experiență completă, te sfătuiesc să asculți podcastul audio, dar dacă din diverse motive preferi varianta text, iată mai jos scriptul episodului:

Înainte de succesul pe care avea să-l cunoască sub numele Ike and Tina Turner Revue, Ike Turner era unul din miile de muzicieni porniți din Mississippi cu gândul să cucerească lumea.

Venea dintr-o zonă care mustea de talent și inspirație. John Lee Hooker și Muddy Waters crescuseră și ei tot în Clarksdale, cu câțiva ani înaintea lui Ike. Așa că tânărul Ike Turner a luat-o pe calea muzicii, învățând pianul și chitara parțial de la alții, parțial singur. S-a mutat în Saint Louis, unde cânta în baruri și cluburi, oriunde cineva era dispus să-l plătească. Se zbătea să supraviețuiască în cariera sa muzicală – asta până într-o zi de la finalul anilor 50, când în clubul în care cânta Ike au intrat două surori.

Sunt Geo Iordache, iar aceasta este a doua parte a unei miniserii de 3 episoade dedicate Tinei Turner: Ike & Tina

Partenerul nostru este Glenmorangie – whisky scoțian cu tradiție din 1843.

Tina Turner s-a născut ca Anna Mae Bullock în Nutbush, un orășel din Tennessee, cu o populație de 259 de locuitori și un singur drum asfaltat care trecea prin mijlocul lui. Nutbush avea o biserică, un oficiu poștal și o școală cu o singură încăpere, unde Anna Mae a învățat până în clasa a noua. Nutbush era înconjurat de plantații de bumbac, iar locuitorii săi își câștigau existența culegând, așa cum făcuseră și strămoșii lor, pe vremea sclaviei.

Floyd și Zelma Bullock, părinții lui Anna Mae, erau și ei culegători de bumbac. Nu duceau o viață îmbelșugată, însă așa cum avea să-și amintească Tina ani mai târziu, era întotdeauna mâncare pe masă și uneori, aveau chiar haine noi.

Dar viața în familia Bullock era departe de a fi fericită.

Anna Mae și surorile sale erau mutate în mod constant de acasă la bunici și înapoi. Însă uneori, era mai bine la bunici decât să asiste la certurile permanente dintre părinți. Deseori, scandalurile se transformau în bătăi. Divorțul era inevitabil.

Când Zelma n-a mai putut suporta pumnii lui Floyd, când s-a săturat să fie soție și mamă, când i s-a acrit de Nutbush, orășelul cu un singur drum asfaltat, și-a luat câteva haine într-o valiză și a plecat. Singură, lăsându-și în urmă copiii, inclusiv pe mezina Anna Mae, în vârstă de 11 ani. În autobiografia sa, Tina Turner spunea că a simțit toată viața că a fost un copil nedorit. Mama ei plănuise să se despartă de Floyd înainte să se nască ea, însă odată ce a rămas însărcinată, a renunțat la plan. Zelma era o femeie tânără, care nu-și mai dorea încă un copil. Pentru Tina, a fost o rană care nu s-a vindecat niciodată.

Anna Mae a locuit în următorii câțiva ani la bunica sa, într-o casă curată și ordonată, cu o grădină mare. Bunica o iubea, și Anna Mae își iubea bunica, iar viața era pe cât de frumoasă poate fi pentru un copil fără părinți, până când, câțiva ani mai târziu, bunica a murit. Iar Anna Mae Bullock, care era elevă la liceu, a rămas singură. Așa că s-a mutat la Saint Louis, să locuiască cu mama ei, de care se simțea înstrăinată, și sora mai mare, Alline. În contextul ăsta, multe lucruri din anii petrecuți de Tina cu Ike încep să capete sens. Când l-a întâlnit pe Ike, era o copilă de 17 ani. Debusolată, fără să aibă pe cineva apropiat care să o sprijine moral.

Împreună cu sora sa Alline, Anna Mae a început să frecventeze localurile din St Louis.

Într-unul din acestea l-au auzit cântând pe Ike, alături de trupa sa. Anna Mae a fost impresionată de prezența și talentul lui, iar după multe seri în care nu a îndrăznit decât să-l privească din public, și-a luat inima în dinți și l-a rugat pe Ike să o primească să cânte cu trupa. Ike n-a fost impresionat de noua sa admiratoare, așa că i-a spus ”Te caut eu când o fi să cânți”. Însă Anna Mae era hotărâtă să arate ce poate, așa că într-o seară a pus mâna pe microfon într-una din pauzele trupei, și a cântat piesa lui BB King ”I Know You Love Me”.

Ike a fost surprins și a întrebat-o dacă mai știe și alte piese, iar din seara aceea, Anna Mae a devenit backing vocal în trupa Kings of Rhythm. Little Anne (micuța Anne), așa cum îi spuneau toți, a dovedit că îi place să cânte, să danseze și mai mult, că știe creeze o legătură cu publicul. Iar lui Ike îi plăcea ce auzea. Fiindcă pentru el, acela era sunetul banilor. I-a cumpărat lui Anna Mae rochii, bijuterii, o haină de blană, iar în scurt timp, un Cadillac cu care aceasta se ducea la școală. Iar ei îi plăcea simțul lui muzical, carisma și ideea că alături de el ar putea să aibă o carieră.

Ike a decis că în lumea showbizului, numele Little Anne nu era destul de puternic, nu era pe măsura vocii. Așa că la vârsta de 20 de ani, convinsă de Ike, Anna Mae a preluat numele de scenă Tina Turner. Nu erau căsătoriți, însă Ike s-a gândit că dacă ceva nu merge bine cu ea, poate să o schimbe cu alta, iar numele e al lui, așa că îi rămâne. Anna Mae a fost de acord – până la urmă, tipul avea un simț bun al show biz-ului. Și doar nu trebuia să-l ia de bărbat. Uitându-se la el pe scenă, se gândea că nu-i place cum arată, că e un tip cam urât. La momentul ăla, Tina n-avea cum să știe că viața în preajma lui va fi la fel de urâtă. Când avea chef, Ike putea fi fermecător, însă felul lui natural de a fi era ofticos și răzbunător, genul de om căruia, când i se pune pata, poate să taie cheful tuturor.

Cu toate astea, în 1962 Tina a fost de acord să se mărite cu Ike.

Pentru ea, era ceva emoțional – îi păsa de el, credea că alături de el este protejată și îndrumată. Pentru el, era ceva tranzacțional, apoape ca o afacere. O căsătorie făcută pe fugă, dincolo de granița cu Mexicul, în Tijuana. Nunta a fost o umilință cruntă pentru Tina. Pe o căldură insuportabilă, în primul loc după graniță în care se puteau oficia nunți, Tina îndepărta muștele cu o mână, în timp ce semna cu cealaltă pe linia punctată.

Nici vorbă de rochie albă, de celebrele cuvinte ”poți săruta mireasa” sau de tort de nuntă. Doar căldură, transpirație și un Ike cu chef de sex. Odată încheiată tranzacția, Ike a decis că e momentul să sărbătorească. Așa că și-a dus mireasa la un sex show live din Tijuana. Tina n-ar fi vrut să vadă așa ceva la doar câteva ore după căsătorie, însă în mod sigur n-avea chef de un ochi vânăt în noaptea nunții, așa că a stat alături de Ike, umilită, speriată, fără să spună un cuvânt.

Revenim în câteva momente.

Girafa a fost întotdeauna un simbol iubit al distileriei Highland Glenmorangie. Cu aceeași înălțime ca a gâtului unei girafe, coloanele imense de cupru ale Glenmorangie, cele mai înalte din Scoția, au un rol fundamental în formarea caracterului distinctiv al whisky-ului. Înălțimea acestor coloane permite producerea unui whisky mai pur și mai ușor, rezultând profilul delicat și fructat. Această abordare unică a distilării diferențiază Glenmorangie și contribuie la reputația sa excepțională.

Înainte de căsătoria nefericită din Tijuana, Ike și Tina aveau un alt tip de relație.

Ike își pusese mari speranțe în vocea Tinei. Nu pentru că ar fi avut încredere în talentul ei și i-ar fi prevăzut succesul, ci mai mult de nevoie, constrâns de situație. Avusese o discuție cu vocalistul de la Kings of Rhythm, Art Lassiter, care voia un salariu mai mare. Cum să-i dea mai mulți bani sclifositului ăla când starul era el, Ike? Nu conta că nu el făcea vocea, conta că făcea jocurile. Art era la voce pentru că el, Ike, îi dădea voie să țină microfonul. Dacă Art voia mai mulți bani, să se ducă în altă parte.

Așa că în ziua în care Art Lassiter n-a apărut la o înregistrare, Ike a chemat una din fetele din backing. Pe micuța Anna Mae. Ike a schimbat un pic versurile, ca să poată fi cântate din perspectivă feminină. Rezultatul a fost o explozie de rhythm and blues. Piesa A Fool In Love, scrisă de Ike și cântată de Anna Mae Bullock, alias Tina Turner, a fost înregistrată în iulie 1960 și a atins în mod plăcut urechile și inimile publicului. A Fool In Love a trecut din topurile R&B în cele pop și s-a vândut în peste 1 milion de exemplare. Ike și Tina Turner au devenit deodată staruri.

La doar 20 de ani, Tina apărea (alături de Ike) în cea mai populară emisiune muzicală, American Bandstand. La momentul ăla, era însărcinată în luna a noua. Dar Ike n-avea de gând să lase un astfel de detaliu, cum ar fi o sarcină, să stea în calea succesului. Trecuseră ani buni de la primul și singurul său hit, Rocket 88, un hit de pe urma căruia oricum nu scosese bani, așa că acum vroia să mulgă cât mai bine succesul. Tina putea să cânte și să dea din fund pe scenă chiar dacă avea burta un pic mai mare.

Iar Tina nu s-a plâns. A urcat pe scenă, în fața camerelor, și a arătat milioanelor de telespectatori că de-acum există 2 artiști cu numele Turner. A Fool In Love a fost urmat de alte hituri, iar Ike nu avea odihnă, așa că trupa, numită de acum Ike & Tina Turner Revue, făcea în jur de 300 de showuri pe an, unele doar ale lor, altele împreună cu diverși artiști sau în deschiderea unor megastaruri, cum ar fi Rolling Stones. Ike semna contract după contract, pentru înregistrări sau spectacole live, de oriunde puteau să iasă bani.

Celebrul producător Phil Spector i-a contactat, însă îl interesa Tina, nu Ike.

I-a oferit lui Ike 20.000 de dolari doar să se care din studio, astfel încât să o aibă doar pe Tina și să poată înregistra cu ea. Rezultatul a fost de excepție - piesa și albumul cu același nume - River Deep, Mountain High.

Din punct de vedere artistic și financiar, cuplului Ike & Tina îi mergea bine. Se mutaseră în Inglewood, un orășel select, adiacent Los Angelesului, unde erau vecini cu diverse vedete, inclusiv cu idolul Tinei, Ray Charles. Unui privitor din afară, cei doi i-ar fi părut un cuplu model. Din tumultul relației lor răzbăteau puține semne. Aveau o casă impresionantă, cu piscină, acvarii mari, mobilă scumpă și aparatură hifi în toată casa. Muzicieni, artiști și celebrități de toate felurile le treceau pragul, iar copiii lor aveau bone și șoferi care îi duceau la școală. Totul părea să spună: nimic de văzut aici, circulați vă rog. Păreau doar un cuplu de vedete rock n roll care își duceau viața într-un mod ușor ostentativ. Tina se ocupa de casă, Ike se ocupa de business și totul mergea bine.

Succesul era dulce, dar nu îndeajuns de dulce cât să acopere firea colerică și violentă a lui Ike.

Acesta era fără astâmpăr, și îi muncea pe Tina și pe ceilalți din trupă ca pe niște animale de povară - nu conta că era zi sau noapte, că se simțeau bine sau le era rău.

Tina era ea însăși o perfecționistă și nu o deranja programul încărcat de spectacole. N-o oboseau drumurile făcute cu autocarul prin toată America și întotdeauna mai avea suficientă energie pe scenă încât să încarce și publicul. Ike cerea totul de la ea pe scenă și mai voia în plus și în momentele lor private. Era un nemernic de talie mondială.

Atunci când a anunțat-o că numele ei de scenă va fi Tina, era pentru că rima cu Sheena, personajul popularului serial ”Sheena, the queen of jungle”. Asta era imaginea pe care o avea despre viitoare lui soție. A înregistrat numele, ca să nu existe îndoieli asupra proprietarului. Însă Tina nu-l voia – ”Numele meu e Anna Mae”, i-a spus ea. Lui Ike i-a sărit țandăra și a pus mâna pe o bucată de lemn, cu care a lovit-o în cap. Întotdeauna o lovea în cap. Și întotdeauna cu un obiect, niciodată cu mâna. Susținea că cele mai de preț avuții ale unui chitarist sunt mâinile, așa că un chitarist nu dă niciodată cu pumnul. O lovea pe Tina până o umplea de sânge, apoi o bătea să tacă, pentru că îl enerva să o audă plângând. Iar apoi, o târa în pat, unde o viola. Așa îi plăcea lui Ike să încheie o ceartă – în pat.

Ike storcea totul din Tina – nu avea milă, nu-i păsa de boală, de vreo dispoziție proastă sau de vreun moment de slăbiciune. După turneul cu Rolling Stones, Tina s-a simțit rău. S-a dus singură la spital, unde a fost internată pentru tratament. Mick Jagger și Keith Richards i-au trimis flori, însă Ike – nimic. Nici măcar nu s-a dus la spital să o viziteze.

Ceva mai târziu în timpul relației lor, Ike o umilea zilnic pe Tina, facând sex cu trei femei care locuiau cu ei în casă. Cu ei în casă! Tina se simțea neajutorată. Căuta metode să evadeze. S-a dus la doctor și a cerut o prescripție pentru somnifere. Într-o seară, după cină, s-a dus la baie și a înghițit tot flaconul – 50 de pastile. S-a trezit la spital, cu Ike zgâlțâind-o și strigându-i în față că e o ratată, că n-a fost în stare nici măcar să se sinucidă, să ducă o treabă până la capăt. Îi repeta încontinuu că ar trebui să-i facă un serviciu, să moară naibii odată. Și pentru că Tina nu părea să moară, a anunțat-o că în seara aia au spectacol, așa că ar fi bine să se pună pe picioare, pentru că el, doctorul Ike o externează.

Iar abuzul continua, atât fizic, cât și emoțional.

Pe măsură ce consumul de cocaină a lui Ike creștea, se înmulțeau și bătăile pe care i le dădea Tinei. Cocaina îi scurtase fitilul lui Ike – se aprindea repede și exploda imediat. Cumva, Tina înghițea toate abuzurile și devenise expertă în a inventa scuze și a-și acoperi ochii vineți cu fond de ten.

Știu, toți ne întrebăm același lucru – de ce mai stătea cu el? De ce nu îl părăsea? Să ne amintim însă că Ike intrase în viața ei într-un moment foarte sensibil, în care avea nevoie de cineva puternic, pe care să își sprijine viața. El devenise centrul vieții ei. Mentor, coleg, apoi soț și manager. În momentele lor tandre, Ike se plângea că toți îl folosesc și că îi stau alături doar cât timp au nevoie de el. Așa că Tina îi rămânea aproape dintr-un amestec de vinovăție, dependență și frică. Pentru că dragoste nu mai exista de mult.

Părea că se resemnase.

Până în 1976. Erau în avion, zburând către Dallas. Tina stătea la geam, înghesuită lângă noua prietenă gravidă a lui Ike. Cât tupeu pe el... Iar el, evident, avea locul confortabil de lângă culoar. Ca să-și arate bărbăția, Ike și-a întins picioarele în poala celor două femei pe care le considera proprietatea lui. În momentul ăla, în mintea Tinei s-a produs un declic. Felul în care Ike se tolănise peste ea și peste cealaltă femeie era prea mult. Pantofii lui ajunși în poala costumului ei alb erau prea mult. Greutatea picioarelor lui îi apăsa genunchii, îi apăsa viața. Era. Prea. Mult. Pe dinăuntru, Tina ajunsese la un punct de răscruce. Însă pe dinafară, a rămas nemișcată, ca și cum nimic nu se întâmplase. N-avea chef de o confruntare. Nu în momentul ăla.

În limuzina care i-a dus apoi spre hotel, Ike era cu chef de distracție. A încercat să-i dea Tinei o bomboană de ciocolată. În mod normal, ea n-ar fi comentat și ar fi luat bomboana, chiar dacă nu o vroia. Însă acum era ceva diferit. I-a spus că n-are chef de dulce. El a insistat și în cele din urmă i-a băgat ciocolata în gură cu forța. Urme de ciocolată topită erau pe fața Tinei și pe costumul alb. ”Am spus NU!” – a strigat Tina. Evident, Ike a văzut roșu în fața ochilor și a pleznit-o peste față. Însă în acea seară, în acea limuzină care rula prin Dallas, Tina n-a mai suportat. L-a pleznit și ea. A sărit la el cu unghiile, cu dinții, cu tocurile pantofilor. Când limuzina a oprit în fața hotelului, amândoi au coborît plini de sânge. Odată ajunși în cameră, Ike a violat-o, apoi a adormit.

Tremurând, Tina s-a îmbrăcat, și-a strîns câteva lucruri și a ieșit împleticindu-se din hotel. A mers bezmetică prin noapte, până a ajuns la o autostradă, pe care a traversat-o, fără să-i pese de mașini. Nu mai conta nimic, decât să ajungă cât mai departe de Ike. Și oricum, trecuse prin situații mai periculoase în ultimii ani. A ajuns la un motel, iar la recepție s-a prezentat, ca și cum ar fi avut nevoie de vreo prezentare: ”Sunt Tina Turner. Am nevoie de un loc în care să stau în noaptea asta. N-am decât 36 de cenți în buzunar, dar dacă îmi dați o cameră, promit să vă trimit banii”. Recepționerul s-a uitat la ea, la zgârieturile și vânătăile de pe fața ei, apoi i-a spus: ”Bun venit, doamnă Turner. Dați-mi voie să vă conduc în camera dumneavoastră.”

Tina plecase doar cu hainele de pe ea și cu câteva monede în buzunar, dar îi rămăsese cel mai important lucru – numele Tina Turner. Un nume pe care ironic, i-l dăduse chiar Ike și pe care acesta îl înregistrase. Un nume pe care la divorț, Ike a încercat să-l blocheze, astfel încât să o împiedice pe Tina să-l folosească. N-a avut succes. În ciuda trademarkului înregistrat, juriul a considerat că Tina și-a câștigat dreptul să își poarte mai departe numele de scenă.

În anii de după divorț, Ike s-a trezit într-o altă realitate.

Fusese atât de convins că Tina nu înseamnă nimic fără el, încât nu putea să înțeleagă că el era nimic fără Tina.

Deși Ike a rămas cu casele, mașinile, afacerea și banii, nici una din astea nu i-au ajuns prea mult. A căzut de sus. Cariera sa muzicală a șchiopătat undeva spre zona artiștilor răsuflați, iar dependența de cocaină l-a tras și mai jos. Anii 80 i-au adus multiple arestări pentru trafic de droguri, comportament violent și folosire abuzivă de arme. Spre finalul anilor 80, a încercat să se agațe de succesul Tinei – și-ar fi dorit un turneu alături de ea, în care să cânte vechile lor hituri. Și-ar fi dorit să simtă încă o dată gustul dulce al succesului. Tina a rămas însă fidelă unei promisiuni pe care și-o făcuse ei înșiși, și anume că nu va mai vorbi niciodată cu el. I-a trimis refuzul prin avocați.

Anii 90 l-au găsit pe Ike în închisoare, ispășind o pedeapsă de 4 ani pentru condus sub influența drogurilor. Pentru următorii 10 ani, a rămas curat, însă a revenit la cocaină în 2004, iar în 2007 a murit după o supradoză. Nici timpul și nici măcar moartea nu i-au șters păcatele în fața Tinei, care nu s-a dus la înmormântarea lui.

Cât despre cariera Tinei... asta e o altă poveste.

O poveste complet improbabilă, pe care nimeni nu ar crede-o dacă nu s-ar fi întâmplat. Despre Tina, greutățile pe care le-a întâmpinat după despărțirea de Ike și apoi despre renașterea ei ca artist o să vorbim în următorul episod. Sunt Geo Iordache, iar acesta a fost Ike and Tina - al doilea episod din miniseria dedicată Tinei Turner.

Abonează-te pe rockstory.ro ca să primești episoadele pe email imediat ce apar. Dacă îți place podcastul, te rog să dai un comment sau un rating acolo unde asculți, și spune și prietenilor. Rock Story este și pe Facebook, unde ai linkuri către toate episoadele și postări despre alte povești din rock. Dacă îți este mai ușor să citești decât să asculți, găsești scriptul episoadelor pe rockstory.ro

spotify.com