1977 - episod special

La ora 8:00 ai să primești pe mail de la Geo Iordache (via Transistor) un link pe care poți asculta episodul special 1977. Este modul meu de a-ți mulțumi pentru că ești unul din cei care țin aproape de podcastul Rock Story.

Ne reauzim în 2023 cu noi episoade.

Poți citi textul episodului mai jos:

Anul 1977 înseamnă pentru unii muzică punk și disco. Pentru alții, 1977 înseamnă moartea lui Elvis, nașterea Apple Computers, Oscarul pentu filmul Rocky sau cutremurul din România.

În muzica rock, 1977 înseamnă AC/DC cu Let There Be Rock, We Will Rock You a lui Queen, Eagles cu Hotel California sau Rumours a lui Fleetwood Mac. Despre acestea și despre multe alte evenimente memorabile petrecute atunci – în lume, în muzică și în special în rock o să vorbim astăzi.

Sunt Geo Iordache, iar acest episod este dedicat anului 1977

Pentru început, hai să ne reamintim ce se întâmpla în lume în acel an.

• Pe 3 ianuarie, Steve Wozniak și Steve Jobs înregistrează o companie numită Apple Computers. Pe 20 ianuarie, Jimmy Carter se mută la Casa Albă, devenind al 39-lea președinte al Statelor Unite. Și tot pe 20 ianuarie, George Bush își încheie mandatul de director al CIA.

• În februarie 1977 membrii academiei americane de film premiază Rocky ca cel mai bun film. Atât ideea, cât și scenariul îi aparțineau lui Sylvester Stallone.

• Pe 4 martie, în România are loc un cutremur în care își pierd viața peste 1500 de oameni, iar zeci de mii rămân fără locuințe.

• Pe 16 iunie, Leonid Brejnev devine președintele Sovietului Suprem al URSS, iar pe 2 iulie Bjorn Borg îl învinge în finala de la Wimbledon pe Jimmy Connors și câștigă al doilea titlu dintr-o serie de 5 consecutive pe gazonul britanic. Ce se întâmpla însă în muzica rock în anul 1977?

În februarie, Fleetwood Mac lansează albumul Rumours, care devine un succes instantaneu, vânzându-se în 10 milioane de exemplare doar în prima lună.

Este declarat albumul anului la premiile Grammy din 1977, însă timpul scurs peste el de atunci nu a făcut decât să-i confirme calitatea. În 2003, Rumours a fost inclus în Registrul Național al Fonogramelor din Statele Unite, fiind declarat semnificativ din punct de vedere cultural, istoric și artistic. Iar în 2020, revista Rolling Stone îl clasează pe locul 7 în topul celor mai mari 500 de albume ale tuturor timpurilor.

Însă nașterea acestui album are o poveste interesantă, pentru că s-a petrecut într-un context foarte turbulent. John McVie, basistul trupei și soția sa, Christine McVie, care cânta la clape și voce, tocmai divorțau, după 8 ani de căsnicie. Nu-și mai vorbeau decât la studio, și numai pe teme legate de muzică. Vocalista Stevie Nicks era într-o relație on/ off cu chitaristul și vocalistul Lindsey Buckingham, iar asta ducea la certuri frecvente. Iar bateristul Mick Fleetwood avea și el problemele sale în căsnicie, pentru că aflase că soția cu care avea doi copii îl înșelase cu cel mai bun prieten.

Așadar, fiecare avea problemele proprii, iar soluția pentru toți a fost să se refugieze în muzică, dar și în cocaină. Conform unuia din proprietarii studioului unde s-a realizat albumul, trupa nu începea înregistrările înainte de 1 noaptea, când toată lumea era praf. Stevie Nicks avea să spună cândva că Fleetwood Mac a făcut cea mai bună muzică atunci când membrii trupei erau în cea mai proastă stare. Însă nu asta se întâmplă cu mulți artiști?

In iunie, în urma unui sondaj Gallup, Kiss este desemnată drept cea mai iubită trupă a anului 1977 în Statele Unite, celelalte finaliste fiind Aerosmith, Led Zeppelin și Eagles.

Era o perioadă de vârf pentru Kiss, care lansase într-o perioadă de mai puțin de un an două albume: Rock N Roll Over și Love Gun. În Japonia, Kiss avusese 5 showuri sold-out la Budokan Hall în Tokyo, ceea ce a bătut recordul de 4 sold-out-uri deținut până atunci de Beatles. Kiss avea atât de multe concerte, încât băieții compuneau oricând avea un pic de timp. Paul Stanley povestește cum a compus Love Gun:

Pe 26 iunie, Elvis ține ultimul său concert, la Indianapolis.

Evident, nimeni nu știa că e ultima apriție pe scenă a regelui rock n roll, dar el mai avea de trăit doar 3 săptămâni. Elvis era doar o umbră a a omului și artistului care fusese cândva. Chitaristul John Wilkinson își amintește despre ultimele concerte ale lui Elvis: Era supraponderal. Era tot timpul sub efectul medicamentelor. Abia se înțelegea ce vorbește. Textele pieselor erau greu de recunoscut. Mă uitam la el cum se chinuie să vorbească cu publicul între piese și îmi venea să plâng...

Pe 16 august 1977, Elvis a fost găsit mort în locuința sa din Memphis, Tennessee. Avea 42 de ani. Deși pe certificatul de deces scrie infarct, medicii nu s-au pus niciodată de acord asupra cauzelor morții lui Elvis, însă consensul general a fost că anii de abuzuri de medicamente, viața haotică și alimentația nerațională și-au pus amprenta asupra sănătății sale, care era în declin de o bună perioadă de vreme. Elvis rămâne însă în istorie mai mult decât un mare artist. În jurul amintirii sale, lumea a construit un adevărat cult, fiind venerat aproape ca un sfânt medieval. Între 2001 și 2005, revista Forbes l-a desemnat ca fiind artistul decedat cu cele mai mari încasări și în fiecare an de atunci nu a coborât mai jos de locul 5. Anual, brandul Elvis generează venituri undeva între 40-60 de milioane de dolari.

• Pe 20 martie 1977, parizienii îl aleg ca primar pe Jacques Chirac, iar în India, Indira Gandhi pierde alegerile generale și funcția de prim ministru.

• Pe 22 mai, trenul Orient Express, care funcționa de 94 de ani neîntrerupt, face ultima cursă, iar pe 25 mai are loc premiera filmului Star Wars.

• 1977 e anul în care John Lennon primește green card pentru rezidență permanentă în Statele Unite, iar Cat Stevens se convertește la Islam și își schimbă numele în mod oficial în Yusuf Islam.

• 7 septembrie 1977 – președintele american Jimmy Carter și generalul Omar Torrijos din Panama semnează acordul prin care Statele Unite urmează să cedeze controlul asupra canalului Panama. Da, americanii sunt de acord să se retragă de acolo, dar ... nu chiar imediat. Termenul stabilit este 31 decembrie 1999.

1977 este anul în care Sex Pistols lansează Never Mind the Bollocks, Heres the Sex Pistols, care de-a lungul anilor se va dovedi unul din cele mai influente albume din lumea rockului și poate cel mai influent din punk.

Albumul apare pe 28 octombrie în Marea Britanie și devine imediat un subiect de controversă în lumea muzicală. Deja, trupa Sex Pistols avea un renume prost datorită scandalurilor în care fuseseră implicați membrii săi. După ce lansaseră doar un single împreună cu EMI, casa de discuri a rupt contractul cu Sex Pistols în ianuarie 1977. Motivul a fost un interviu susținut de trupă la televiziunea Thames, unde au înjurat în direct. Nicio problemă, au spus băieții, și au semnat pe 10 martie cu A&M Records, într-o ceremonie desfășurată în fața Palatului Buckingham. După eveniment, s-au dus la sediul casei de discuri, să continue petrecerea. Erau deja sub influența alcoolului, așa că au devastat câteva încăperi și au agresat personalul casei de discuri. Contractul a fost reziliat 6 zile mai târziu.

În luna mai, trupa semnează cu Virgin – a treia casă de discuri în mai puțin de 6 luni. La momentul lansării albumului, Sex Pistols era deja o trupă interzisă în mai multe părți din Marea Britanie, unde nu avea voie să susțină concerte. La o săptămână după lansarea sigle-ului God Save The Queen, parcă pentru a pune gaz pe foc, trupa susține un concert de pe o barcă pe Tamisa, exact în timpul în care se sărbătorea jubileul de argint al reginei Elisabeta. Membrii trupei sunt arestați, iar instrumentele confiscate. Însă asta nu a făcut decât să sporească interesul publicului pentru Sex Pistols.

Odată cu lansarea albumului, mai multe lanțuri de magazine de muzică au refuzat să îl listeze, sub pretextul că textele pieselor sunt ofensatoare. Cuvântul Bollocks din titlul albumului, care înseamnă și testicule, nu făcea decât să agraveze situația. Însă această aură de infamie a contribuit la notorietatea trupei și a albumului, care în ciuda interdicției retailerilor, s-a dus direct pe locul 1 în UK Album Charts. În doar o lună de la lansare, Never Mind The Bollocks a fost certificat cu aur, și a rămas pe lista best-sellerurilor pentru aproape un an.

Sex Pistols a fost o cometă în constelația rockului – a ars repede și cu intensitate, destrămându-se în 1978, în mare parte datorită drogurilor, alcoolului și scandalurilor în care erau implicați membrii. În urmă rămâne însă cea mai mare realizare a trupei, albumul Never Mind the Bollocks, Heres the Sex Pistols, care în 2020 a fost așezat de revista Rolling Stone pe locul 73 în topul celor mai bune 500 de albume ale tuturor timpurilor.

News Of The World este al șaselea album de studio al trupei Queen, și a fost lansat pe 28 octombrie 1977.

Era anul în care trupele de punk rock, în special Sex Pistols, declanșaseră o mișcare împotriva artiștilor de rock progresiv, așa cum era văzută și Queen. Trupa a răspuns simplificându-și soundul elaborat, de rock simfonic și îndreptându-se către un stil mai simplu, mai aproape de filonul hard rock. Astfel, sunt notabile două piese de pe acest album: We Are The Champions și We Will Rock You, care de-a lungul timpului au devenit adevărate imnuri rock.

Albumul s-a dus pe locul 4 în Marea Britanie și pe 3 în Statele Unite, unde a fost certificat de 4 ori cu platină și s-a vândut în peste 4 milioane de exemplare. Este interesant faptul că albumul News Of The World a fost înregistrat la Wessex Studios, în același timp în care Sex Pistols înregistrau Never Mind The Bollocks. Astfel, cele 2 trupe s-au întâlnit de mai multe ori pe holurile studioului. Sid Vicious, bateristul de la Sex Pistols l-ar fi întrebat la un moment dat în glumă pe Freddie Mercury dacă au reușit să popularizeze baletul în rândul maselor, la care Freddie i-ar fi răspuns zâmbind: Facem ce putem, dragule...

Una din piesele mai puțin celebre de pe acest album este Fight from the Inside, compusă de bateristul Roger Taylor, piesă care conține un riff de chitară nominalizat de mai multe ori de Slash de la Guns N Roses printre favoritele sale...

În februarie 1977, Peter Gabriel lansează primul său album solo, după despărțirea de Genesis.

Un amănunt interesant - Gabriel nu dat nume primelor sale patru albume. Toate au apărut sub numele Peter Gabriel, folosind același tip de literă pe copertă, doar fotografia fiind diferită. Fiecare album a primit, totuși, o poreclă din partea fanilor, de obicei legată de coperta albumului. Primul fost numit Car.

Albumul a ajuns pe locul 7 în UK și a dat un single – Solsbury Hill, o piesă autobiografică despre o experiență spirituală avută de artist pe vârful dealului Solsbury din Somerset. Gabriel a spus despre această piesă că este despre a fi gata să renunți la ceea ce ai pentru ceea ce ai putea avea. Iar noi putem specula că este vorba despre cariera avută până atunci cu Genesis versus cea solo, pe care și-o dorea Peter Gabriel...

Pe 25 iulie, AcDc lansează al patrulea său album, Let There Be Rock.

Trupa avea o miză mare cu acest album, pentru că lucrurile nu merseseră bine în ultima vreme. Atlantic Records, casa de discuri care îi reprezenta în Statele Unite, vroia să rupă contractul, fiind nemulțumită de evoluția vânzărilor albumului precedent, Dirty Deeds. Managerul Michael Browning spunea într-un interviu că finalul lui 1976 era cât pe ce să fie sfârșitul pentru AcDc. Și totuși, trupa s-a mobilizat pentru un nou album, care avea să fie Let There Be Rock. Basistul Mark Evans își amintește: Când am aflat că Atlantic Records se pregătește să ne dea papucii, atitudinea noastră a fost: Dă-i naibii! Cine se cred? O să le arătăm noi! Așa că ne-am hotărât să intrăm în studio și să facem cel mai bun album posibil, care să fie un fel de șut în fund pentru Atlantic.

În ziua de azi, albumul este considerat de mulți ca fiind o ofrandă adusă gloriei rockului, un cadou făcut tuturor celor care cred în puterea vindecătoare a muzicii rocknroll. Un amănunt interesant - pe coperta variantei internaționale a albumului (pentru că a existat și o variantă locală, strict pentru Australia) apare pentru prima dată celebrul de acum logo al trupei ACDC, conceput de designerul american Gerard Huerta. Piesa de închidere a albumului, Whole Lotta Rosie, spune povestea unei relații de o noapte pe care vocalistul Bon Scott a avut-o cu o tipă obeză, dar care s-a dovedit însă a fi o amantă extraordinară. Și un ultim detaliu: Whole Lotta Rosie e piesa cu care Brian Johnson a venit la audiția care l-a desemnat ca vocalist ACDC după moartea lui Bon Scott.

Ceea ce ați auzit este o înregistrare care a fost trimisă în spațiu pe 20 august 1977, când NASA a lansat sonda spațială Voyager 2. Pe lângă aparatele necesare navigației, la bordul sondei se află un disc audio-vizual, placat cu aur, pentru eventualitatea în care Voyager întâlnește forme de viață inteligente de pe alte sisteme planetare. Printre fișierele audio înregistrate pe disc se află o colecție de muzică în care se găsesc piese de muzică clasică, blues sau rock. Una din piese e Johnny B Goode, a lui Chuck Berry.

Pe 22 februarie 1977, trupa Eagles lansează un single care conține una din cele mai populare balade rock a tuturor timpurilor: Hotel California.

Piesa este considerată cea mai faimoasă înregistrare a trupei, iar în 1998, a fost votată de către cititorii Guitarist ca având cel mai bun solo de chitară din toate timpurile. Linia muzicală a piesei a fost compusă de Don Felder, care a a dat-o apoi spre audiție lui Don Henley și Glenn Frey. Ultimul a venit cu un scenariu cinematografic al unui tip care, obosit după ce a condus mult prin deșert, vede un hotel și rămâne peste noapte, dar își dă seama că a intrat într-o lume ciudată populată de personaje stranii.

Într-un interviu, Frey a spus că el și Henley au vrut ca piesa „să înceapă ca un episod din Twilight Zone. „, și a adăugat: „Îl luăm pe tipul ăsta și îl facem ca pe un personaj care fiecare dată când intră pe o ușă, descoperă o nouă versiune a realității. Am vrut să scriem un cântec exact ca și cum ar fi un film.” Henley a scris apoi cea mai mare parte din versuri, bazându-se pe ideea lui Frey. În documentarul din 2013 History of the Eagles, Henley a spus că Hotel California este despre „o călătorie de la inocență la experiență” Piesa a fost distinsă cu premiul Grammy pentru cea mai bună înregistrare a anului 1977. A ajuns pe primul loc în Billboard Hot 100 și în primele zece topuri internaționale. Un amănunt pentru amatorii de statistici: până astăzi, Eagles au cântat „Hotel California” de 1.038 de ori în concerte, iar piesa este considerată de mult timp parte a culturii populare internaționale.

20 octombrie 1977.

Fanii muzicii rock din întreaga lume află cu stupoare despre accidentul aviatic în care și-au pierdut viața 4 din membrii trupei Lynyrd Skynyrd. Printre ei, vocalistul Ronnie Van Zant și chitaristul Steve Gaines. Era la numai trei zile de la lansarea noului lor album Street Survivors și urmau să susțină un concert în Baton Rouge, Louisiana. N-au mai ajuns până acolo. La un moment dat, piloții au strigat către pasageri să-și pună centurile de siguranță. Chitaristul Gary Rossington, unul dintre supraviețuitorii accidentului își amintește: S-a auzit deodată ca și cum sute de bâte de baseball au început să lovească fuselajul deodată.

Avionul pierduse din înălțime și lovea vârfurile copacilor dintr-o zonă împădurită din Mississippi. Patru membri ai trupei și cei doi piloți și-au pierdut viața, iar restul de 20 de pasageri au scăpat cu răni relativ ușoare. În urma investigației, concluzia a fost că avionul rămăsese fără combustibil din cauza neglijenței piloților. Este interesant de știut că respectivul avion fusese luat în considerare cu ceva luni în urmă de managerii Aerosmith pentru turneul din 1977 al trupei. Renunțaseră pentru că nu le-a plăcut cum arăta aeronava, un Convair cu 2 elice, vechi de 30 de ani. Accidentul a fost o lovitură grea pentru Lynyrd Skynyrd, însă nu a însemnat sfârșitul. În 1987, după o pauză de 10 ani, fratele vocalistului Ronnie Van Zant, Johnnie, reformează trupa și deschide un nou capitol.

25 noiembrie 1977 este data apariției albumului Slowhand, al cincilea album de studio al lui Eric Clapton.

Este considerat unul dintre cele mai de succes albume ale sale de studio, atât din punct de vedere comercial, cât și de public. Două piese au fost lansate și ca single: Wondeful Tonight și Lay Down Sally. Cu toate astea, Cocaine este probabil cea mai cunoscută piesă de pe Slowhand, și cu toate că este un cover după JJ Cale, rămâne una din piesele importante de-a lungul carierei lui Clapton.

Albumul a fost un succes și a ajuns pe locul 2 în US Billboard 200, fiind certificat de 3 ori cu platină. Clapton susține că deși atât el, cât și trupa de muzicieni cu care a lucrat la înregistrare au fost mai tot timpul sub influența alcoolului sau a substanțelor, albumul a scos la suprafață tot ce avea mai bun fiecare.

În primăvara lui 1977, Led Zeppelin începe un turneu în Statele Unite, primul după o pauză de aproape 2 ani.

Pauza fusese dictată de un accident de mașină pe care Robert Plant îl suferise în 1975, în timp ce se afla în vacanță în Rodos, Grecia. Turneul mamut din Statele Unite urma să aibă 51 de concerte și un total de 1,3 milioane de spectatori, fiind cel mai mare turneu de până atunci al trupei. Managerul Peter Grant vedea această suită de concerte ca pe o încercare de a impune Led Zeppelin ca fiind cea mai importantă trupă rock a decadei.

Turneul trebuia să înceapă pe 27 februarie la Fort Worth, Texas, însă datorită unei laringite căpătate în ultimul moment de vocalistul Robert Plant a fost amânat cu o lună, timp în care trupa a rămas acasă, în Marea Britanie. Însă instrumentele plecaseră deja în Statele Unite, așa că timpul dedicat repetițiilor a fost redus dramatic. Chitaristul Jimmy Page își amintește: N-am cântat la chitară timp de o lună, pentru că trimisesem toate instrumentele înaintea noastră în State. Eram terifiat gândindu-mă cum o să mă descurc în primele concerte din turneu... În cele din urmă, primul concert a fost pe 1 aprilie, în Dallas, Texas. Turneul s-a dovedit un succes imens din punct de vedere financiar și de participare a publicului, stabilind și un record în Michigan, unde a s-au vândut peste 76.000 de bilete, având cel mai mare număr de spectatori de până atunci pentru un concert al unui singur artist.

După 44 de spectacole, cu doar 7 rămase de susținut, turneul american al Led Zeppelin s-a încheiat abrupt pe 25 iulie, când Robert Plant a primit știrea că fiul său Karac, în vârstă de 5 ani, a murit în urma unei infecții stomacale.

Ne uităm și către muzica rock românească a anului 1977, atunci când Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix se întoarce în țară după ce plecase în 1976 și se însurase cu o olandeză.

Plecarea sa pusese capăt existenței trupei Phoenix și fusese oarecum determinată de presiunile regimului. Basistul Iosef Ioji Kappl povestește: La un moment dat, pentru că am devenit atât de importanți și periculoși pentru sistemul comunist, au început să ne interzică – ne-au interzis aparițiile la televiziune, apoi la emisiunile radio unde se cântau tot mai puțin piesele Phoenix din anii ”70 și la un moment dat ne-au interzis chiar și concertele. Deci practic posibilitatea noastră de a supraviețui prin ceea ce făceam era egală cu zero.

Revenirea lui Nicu Covaci s-a datorat cutremurului și inundațiilor din acel an, iar el se reîntorsese cu un camion în care adusese câteva ajutoare pentru sinistrați. Tot cu același camion, Covaci planuia să își ia cu el în Germania o serie echipamente de sunet pe care le lăsase în țară la plecare. După două concerte la Constanța și Tulcea, Covaci le propune câtorva membri ai trupei – Josef Kappl, Erland Krauser și Ovidiu Lipan Țăndărică să fugă cu el în Germania. Din motive neexplicate, Covaci nu îi face această propunere și vocalistului Mircea Baniciu. În fine, cei trei acceptă propunerea și reușesc să fugă din țară ascunși în niște boxe Marshall golite de difuzoare. Phoenix avea să mai cânte împreună ca trupă abia după 1990, când membrii ei s-au reîntâlnit din nou în țară.

Sunt Geo Iordache, iar acest episod Rock Story dedicat anului 1977 se încheie aici. Dacă îți place podcastul, te rog să dai un comment sau un rating acolo unde asculți, și spune și prietenilor. Rock Story este și pe Facebook, unde ai linkuri către toate episoadele și postări despre alte povești din rock. Dacă îți este mai ușor să citești decât să asculți, găsești scriptul episoadelor pe rockstory.ro

Rock Story